Broasca de baltă comună

Amphibia → Anura → Ranidae → Rana → Rana temporaria

Rana rusa, Rana de muntagna

Broasca de baltă comună ( Rana temporaria ) este una dintre cele mai reprezentative specii de amfibieni din mediile de altitudine ale Liguriei de Vest.

Se recunoaște prin morfologia sa robustă și coloritul variabil, de la brun-roșiatic la brun închis, uneori cu nuanțe cupru; pe spate se disting pete neregulate mai închise, în timp ce abdomenul este mai deschis și uniform.

O trăsătură distinctivă este masca întunecată care traversează ochiul, conferindu-i un aspect deosebit.

Dimensiunile variază între 6 și 7,5 cm la masculi și pot depăși 8 cm la cele mai mari femele, care în medie măsoară 7–9 cm.

Dimorfismul sexual devine evident în perioada de reproducere: masculii dezvoltă calusuri nupțiale întunecate pe degetele mari și au membre anterioare mai puternice și o gâtlej mai deschis; femelele sunt în general mai robuste.

La naștere, mormolocii de aproximativ 6–7 mm apar negri și se transformă în exemplare mici metamorfozate pe parcursul mai multor luni.

În Liguria de Vest și de-a lungul axei alpine a Alpilor Ligurici, broasca de baltă comună este distribuită continuu în zonele montane și submontane, în principal între 800 și peste 2.000 m altitudine.

Cele mai mari populații se găsesc în principalele văi montane – inclusiv Valle Arroscia, Alta Valle del Tanaro și Valle Roja – în medii bine conservate.

Recunoscută ca specie relicvă și specialistă, prezența sa atestă calitatea mediului din ecosistemele alpine și subalpine ale provinciei Savona.

Preferă mediile răcoroase și umede, caracterizate printr-o stabilitate climatică relativă: pajiști alpine și subalpine, păduri montane de foioase sau conifere, turbării și zone umede de altitudine.

Broasca utilizează de asemenea pâraie mici și izvoare montane, precum și bălți temporare formate din topirea zăpezii, adesea esențiale pentru reproducere.

Specia demonstrează o capacitate remarcabilă de a exploata o varietate de microhabitate, atâta timp cât există apă curată în sezonul de reproducere.

Activitatea broaștei de baltă comune este preponderent diurnă și crepusculară, dar în condiții favorabile poate continua și noaptea.

Urmează un ciclu anual strâns legat de climatul alpin: faza de repaus hibernal poate dura din octombrie până în aprilie, în special la altitudini mari, când indivizii caută adăpost adânc printre vegetația submersă sau în nămolul din apele înghețate.

Această specie se remarcă prin faptul că este printre primele care devin active primăvara, reproducerea începând adesea imediat după dezgheț (martie–mai).

Femelele depun între 1.000 și 4.000 de ouă în mase gelatinoase mari care plutesc în zonele mai liniștite și însorite ale apei; metamorfoza se finalizează de obicei între iunie și septembrie, cu perioade mai lungi la altitudini mai mari.

Adulții au o dietă destul de variată, compusă în principal din insecte terestre, păianjeni, melci, râme și alte nevertebrate mici, vânate atât pe mal, cât și în apropierea apei.

Mormolocii sunt în principal erbivori și microfagi, hrănindu-se cu alge, detritus vegetal și mici nevertebrate acvatice.

Diversificarea dietei reflectă schimbările sezoniere și disponibilitatea hranei la diferite altitudini.

Principalele amenințări pentru broasca de baltă comună în Liguria de Vest sunt legate de schimbările climatice – care modifică semnificativ tiparele de ninsoare și disponibilitatea apei – și de modificările regimului hidric la altitudine, adesea cauzate de captarea apei sau de gestionarea turismului.

Introducerea peștilor prădători în lacurile alpine, răspândirea bolilor fungice emergente, alterarea habitatelor de reproducere și izolarea populațiilor reprezintă factori suplimentari de risc.

Deranjul antropic, legat de turismul în zonele montane, poate avea de asemenea efecte negative, în special asupra celor mai vulnerabile locuri de reproducere.

Protecția viitoare a speciei depinde de conservarea zonelor umede de altitudine și de menținerea conectivității ecologice între populații.

O atenție deosebită trebuie acordată gestionării durabile a lacurilor alpine și reglementării activităților recreative în cele mai sensibile perioade ale anului.

Broasca de baltă comună se remarcă prin faptul că este una dintre speciile de amfibieni care ajung la cele mai mari altitudini din Alpi și prin extraordinara sa capacitate de a supraviețui perioadelor lungi de frig intens, datorită unor adaptări fiziologice deosebite.

Poate să se reproducă în ape aproape înghețate imediat după topirea zăpezii, manifestând o fidelitate absolută față de locurile obișnuite de reproducere.

În Liguria de Vest este monitorizată atent pentru a evalua efectele încălzirii globale asupra populațiilor de altitudine, reprezentând astfel un indicator important al stării de sănătate a ecosistemelor montane.