Hemidactylus turcicus
Reptilia → Squamata → Gekkonidae → Hemidactylus → Hemidactylus turcicus
Ciattua, Scurpiùn, Scurpiunàssu
Gekonul turcesc sau Gekonul cu negi ( Hemidactylus turcicus ) este o șopârlă mică, cu un aspect distinctiv, care rareori depășește 10 cm în lungime.
Corpul suplu prezintă numeroși tuberculi proeminenți pe spate și coadă, iar picioarele sunt prevăzute cu lamele caracteristice, asemănătoare unor coarne, despicate la mijloc, care nu ajung până la vârfurile degetelor, așa cum se observă la Gekonul comun ( Tarentola mauritanica ).
Spatele este de obicei roz pal, presărat cu pete întunecate neregulate, în timp ce abdomenul este lipsit de marcaje, apărând deschis la culoare și translucid.
Juvenilii prezintă adesea benzi întunecate pe coadă.
Ochii, mari și lipsiți de pleoape mobile, facilitează vederea nocturnă—o trăsătură utilă pentru stilul lor de viață crepuscular și nocturn.
Agil și rapid atât pe suprafețe verticale, cât și pe tavane, utilizează proprietățile adezive ale labelor pentru a ajunge în cele mai inaccesibile colțuri ale locuințelor și mediilor naturale.
Specia este originară din zonele de coastă ale Mării Mediterane, incluzând sudul Europei, nordul Africii și sud-vestul Asiei.
A fost introdusă accidental în unele regiuni din America de Nord (SUA, în special statele din zona Golfului Mexic), unde s-a stabilit cu succes.
În Liguria și provincia Savona, Gekonul cu negi este prezent, dar în general rar întâlnit.
Populează în principal zonele de coastă, de obicei la altitudini care nu depășesc 100 m, fiind absent din regiunile interioare de dincolo de diviziunea tirreniană.
Preferă zidurile uscate din piatră, stâncile, clădirile vechi, falezele și peșterile situate în cele mai calde și însorite zone de coastă.
Nu este neobișnuit să fie observat în apropierea așezărilor umane, unde vânează insecte atrase de lumina artificială.
Habitatul ideal include fisuri, crăpături și adăposturi pe care le folosește în timpul zilei pentru a se ascunde de prădători și de variațiile de temperatură.
Specie nocturnă și crepusculară, Gekonul turcesc se remarcă prin agilitate și viteză, fiind un prădător eficient și un excelent cățărător.
În timpul zilei, se adăpostește în crăpături bine protejate, devenind activ la amurg și noaptea pentru a vâna.
Masculii adulți pot fi teritoriali și emit sunete plângătoare pentru a-și apăra zona.
Perioada de reproducere se desfășoară din martie până în iulie; fiecare femelă depune unul sau două ouă o dată, de două sau trei ori pe an, alegând locuri ascunse și protejate.
Puii se nasc complet independenți.
Gekonul cu negi este în principal insectivor, vânând o gamă largă de prăzi nocturne.
Studiile asupra populațiilor introduse în SUA au evidențiat o anumită diferențiere între sexe în alegerea hranei: femelele preferă animalele terestre, precum arahnidele și izopodele, în timp ce masculii vânează mai des insecte zburătoare (ortoptere, lepidoptere, homoptere).
Dieta variază în funcție de vârstă și dimensiunea individului: adulții se hrănesc cu prăzi mai mari, în timp ce juvenilii se concentrează pe organisme mai mici.
Principalii prădători includ șerpi, păsări de pradă nocturne și diurne, arici (Erinaceus europaeus) și alte mamifere mici.
Deși destul de abil în evitarea pericolelor, mortalitatea poate fi ridicată în rândul tinerilor.
Când este amenințat, Gekonul cu negi manifestă autotomie caudală: printr-o contracție musculară, o porțiune din coadă se desprinde și continuă să se miște, derutând prădătorul și permițând șopârlei să scape.
Regenerarea cozii durează câteva săptămâni, iar noua porțiune este în general mai groasă și de culoare uniformă, lipsită de benzile întunecate tipice juveniliilor.
