Chelonia mydas
Reptilia → Testudines → Cryptodira → Cheloniidae → Chelonia mydas
Tartüga vërde
Chelonia mydas , cunoscută sub numele de broasca țestoasă verde de mare, se distinge prin carapacea sa ovală, robustă și ușor aplatizată, cu o colorare ce variază de la maro la verde măsliniu, adesea împodobită cu dungi sau pete mai deschise la culoare, care fac ca fiecare exemplar să fie unic. Denumirea de „verde” nu se referă la carapace, ci la culoarea verzuie a stratului de grăsime subcutanată, rezultat al dietei predominant vegetale a adulților.
Adulții ating dimensiuni remarcabile: carapacea poate măsura între 80 și 120 cm în lungime, iar greutatea variază în general între 100 și 200 kg. La naștere, puii măsoară aproximativ 5 cm și prezintă o colorare dorsală închisă și o parte ventrală deschisă, o adaptare utilă pentru camuflaj în primii ani de viață.
Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți se recunosc prin coada mai lungă și mai groasă și ghearele anterioare dezvoltate—caracteristici absente sau mai puțin pronunțate la femele, care sunt în general ușor mai mari.
În Marea Ligurică, broasca țestoasă verde de mare este considerată o prezență rară și localizată. Observările, documentate aproape exclusiv în Liguria de Vest, vizează în principal exemplare tinere sau subadulte aflate în faza pelagică, observate ocazional între iunie și octombrie, când apele de la suprafață ating temperaturi mai ridicate. Specia nu se reproduce în apele noastre: exemplarele înregistrate provin probabil din populațiile din estul Mediteranei, unde există puține zone de cuibărit.
Chelonia mydas frecventează în principal zonele de coastă bogate în vegetație marină, precum pajiștile de Posidonia oceanica, care sunt habitate esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea adulților erbivori. Au fost raportate și observații în apropierea fundurilor stâncoase și a zonelor bogate în alge, în timp ce exemplarele tinere sunt mai des întâlnite în apele pelagice deschise. Această specie pătrunde doar ocazional în apele mai adânci.
În Marea Ligurică, prezența broaștei țestoase verzi de mare este strâns legată de perioada de vară–toamnă. Spre deosebire de alte țestoase marine, adulții de Chelonia mydas sunt strict erbivori și manifestă o fidelitate remarcabilă față de zonele de hrănire selectate, petrecând perioade îndelungate în pajiștile de Posidonia pentru a-și satisface necesitățile nutriționale.
Nu există zone de cuibărit cunoscute de-a lungul coastei de vest a Italiei: observațiile se referă doar la exemplare migratoare sau în creștere.
Dieta broaștei țestoase verzi de mare variază în funcție de vârstă:
În Liguria de Vest, Chelonia mydas se hrănește în principal în pajiștile de Posidonia, ecosisteme cu o mare importanță ecologică, din păcate tot mai amenințate de degradarea mediului.
Supraviețuirea broaștei țestoase verzi de mare în apele ligurice este amenințată de diverși factori legați de activitatea umană:
Protejarea acestei specii presupune și monitorizarea populațiilor și reducerea principalelor amenințări.
Chelonia mydas este singura specie de țestoasă marină predominant erbivoră la vârsta adultă, o trăsătură care o diferențiază de toate celelalte specii simpatrice. Poate rămâne sub apă până la 4–5 ore, mai ales când se odihnește pe fundul mării. Manifestă o fidelitate ridicată față de zonele de hrănire, revenind ani la rând în aceleași areale. Numele comun „broasca țestoasă verde de mare” provine curios din culoarea verzuie a grăsimii subcutanate, nu din cea a carapacei.
În Liguria de Vest, observațiile de Chelonia mydas sunt monitorizate constant datorită unor proiecte specifice de conservare și contribuției Acvariului din Genova, care coordonează salvarea și reabilitarea exemplarelor aflate în dificultate, precum și colectarea de date științifice esențiale.
